Singuratatea,confidenta mea!

As fi vrut sa-ti trimit un mesaj frumos dar nu pot...ti-am spus,aici este frig si ploua...iar sufletul imi este gol,precum ziua de astazi,gol si deznadajduit!TU ai alungat singuratatea din viata mea...am fost un timp in care am petrecut atat de multe zile impreuna...acum,ma OMOARA singuratatea!Ma simt ca o umbra,uitata de toti si de toate...doar palide flashuri cu tine din cand in cand si atat,tot singuratatea imi troneaza viata si adorm cu ea in brate in fiecare noapte...o tin strans ca nu cumva sa plece! pentru ca atunci as inceta sa mai exist!Toate sperantele si visele mele sunt scrum...au ars de lacrimile ce-mi curg in fiecare seara din ochi,care se rostogolesc si nu se opresc decat atunci cand singuratatea mi le sterge...Ma dor toate...dar cel mai tare ma doare sufletul pe care ti l-am oferit prematur...un suflet care acum este gol,un suflet care peste cicatricile vechi,altele noi sangereaza...este plin de vanatai si durere muta!Nu am cu ce sa-i vindec ranile,nu mai am energie in mine,nu ma mai regasesc...Plang...abia mai zaresc literele tastaturii dar imi face atata bine acest plans,aceasta descatusare pentru ca atat mi-a mai ramas...unde imi sunt glumele spirituale,unde imi este rasul zglobiu,UNDE SUNT EU??Nu va fi bine cand vei veni...ma inchid pe zi ce trece in mine si mai mult,pe zi ce trece renunt la "a vorbi","a spera","a visa"...in fiecare zi mai renunt la ceva!Ma opresc...imi este frig si sunt amara,prea amara sa mai pot continua!