Simt de responsabilitate!

De cele mai multe ori,m-am lovit de scuze prezentate pe diverse motive,scuze care incercau sa aduca o nuanta de regret pentru eroarea facuta.Si de fiecare data, dintr-un bun simt poate excesiv, le-am acceptat dar ce nu a stiut cel "iertat" este ca nu le-am si crezut! A ierta, a trece cu vederea, nu implica intr-un mod obligatoriu si...credulitatea! Si atunci, desigur, apare tentatia din partea celui/lei iertat/e,de a mai incerca, de a mai comite erori,confundand in mod sigur,acel bun simt de care vorbeam, cu...idiotenia !!! Exista o vorba veche care ne spune ca :"ulciorul nu merge de multe ori la apa" sau ca intotdeauna, adevarul iese la iveala, precum uleiul intr-un pahar cu apa! Si de fiecare data, cand aud scuze,evit sa privesc ochii celui care le prezinta pentru a nu se incurca in ele...Jenant! Nu pentru mine...ci pentru penibilitatea situatiei,pentru lipsa de cunoastere a persoanei careia incerci sa-i vinzi...gogosi, sa folosesc si un limbaj "our days" ! Cand vor incerca sa se maturizeze unii dintre noi? Cand vor constientiza ca adevarul este suprem si ca este intr-o ultima faza....cea mai buna minciuna sau scuza !