Cand te-am cunoscut eram doar o zi din calendar,mereu aceeiasi.Te-am intalnit in capete de timp,intr-un vartej de vise neamplinite...eu la o margine de ceas,tu in cealalta parte.Paream suflete aproape,o singura aripa lovind acelasi cer,cautand sensul vietii.Imi las sufletul solitar la margine de drum,imi las gandurile tremurande de lacrimi,imi las toata viata-mi absurda sa fie ninsa cu florile salcamilor infloriti.Imi simt inima ca o aripa franta de inger,sufletul mi-e taiat in cioburi de vise...Ma privesti dar oare ma vezi? sant EU,care nu mai credea ca exista iubire,sunt eu sufletul pe care l-ai salvat de la margine de cer! Mi se rotesc toate visele in jurul inimii tale,asa cum fluturii albastrii se rotesc in jurul unui felinar,fascinati de lumina...stiu, toti fluturii hipnotizati de raze sfarsesc,inevitabil,arzandu-si aripile...Totusi navighez pe oceanul imens al incertitudinii,strabat furtunile de dor si astept mereu sa se intample ceva,asa,un fel de minune! Simt bataia vantului de primavara dar nu mi-e dor de soare...mi-e atat de dor de un inceput de Martie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu