Atatea asteptari...

De multe ori, mai ales atunci cand gresesti, ti-ai dori sa poti da timpul inapoi pentru a-ti indrepta viata. In alte imprejurari, ti-ar place sa arunci o privire in viitor, pentru a sti ce decizii sa adopti in anumite privinte... Poate... poate ca esti pierdut... pe valuri de mare, in valtori descrise si nedescrise, in iubiri fara speranta, sau doar poate te-ai ratacit cumva, undeva, in lumi stiute doar de tine,refugiat intr-un port neprimitor,intr-o lume ostila,necunoscuta... Te trezesti uneori la rascruce de drumuri, dezorientat, nestiind unde-i apusul, unde-i rasaritul si iti privesti doar umbra incercand sa faci din ea un ceas solar... Te intrebi : Cine esti tu?... Un fir de nisip neinsemnat, ce adierea vantului il poarta pe taramuri nestiute... de multe ori iti vine sa te-ntorci din acest drum pe care ai pornit, fara voia ta, dar cu fiecare pas pe care-l faci realizezi ca trebuie sa existe un licar de speranta la intersectia urmatoare. Te apuci pe dupa umeri, cu toata forta, aruncandu-te in dreapta ori in stanga destinului, facand totul pentru a merge mai departe... Apoi, din nou incepe sa ploua cu vise peste tine... si-n rasfatarea blandei ploi pornesti increzator si plin de sperante catre taramul viselor intregi si fericite, incepi sa citesti timpul prin tine... atatea asteptari, atatea bucurii se reantorc din amintiri..