Cred !

Cred în fericirile mărunte, fără de care fiecare zi ar fi searbădă şi tristă. Fericirea-i un lucru mărunt, nu? Cred în fericrea dimineţii în care te trezeşti lângă omul iubit,in sentimentul de nemărginire pe care îl guşti dimineaţa, pe o plajă pustie... Şi mai cred în fericirea incomensurabilă de care ai parte când te simţi preţuită ca femeie!În fiecare victorie pe care o obţii în nopţile pierdute...sau câştigate, în lupta cu tine. În sentimentul pe care îl am privind marea. Cred cu tărie că nu e importrant să vorbeşti despre bani, ci doar să-i ai... in fericirea pe care o simţi, preţ de o clipă, când primeşti o frunză aurită de toamnă ...Prefer o noapte în braţele omului iubit în locul uneia pierdute în club. Şi da, prefer o cerartă pe o temă aproape absurdă în locul uneia pe tema banilor!Prefer lacrimile şi pumnii daţi în pereţi la sfârşitul unei iubiri răvăşitoare... Da, le prefer, în detrimentul singurătăţii...Cu o singură condiţie: singurătatea să fie a mea, conştientă şi asumată, nu o singurătate în doi. Cred în compromisurile făcute în numele iubirii, în toate întrebările ce par să nu-si găsească răspunsul decât în ochii omului iubit.Cred în respectul pe care trebuie să-l porţi oricărei fiinţe, începând cu a ta. Şi mai cred că iubirea este cel mai egoist sentiment. Da, am zeci de argumente pentru a suţine ceea ce tocmai am scris.Nu cred ca pot să urăsc, oricât de des aş afirma asta.Sunt sigură de faptul că, dacă există iubire, o relţie poate “supravieţui” şi la distanţă. Unele relaţii nu rezistă nici măcar atunci când cei doi sunt zi de zi, unul lângă celălalt ! Şi mai sunt sigură de ceva: pentru ca o relaţie să existe şi mai apoi să evolueze, e nevoie de două lucruri: respect şi comunicare. Iubirea este sine dies.Si mai cred în fericirile mărunte, cele care reuşesc să transforme o zi groaznică într-una suportabilă...Ti-am scris mereu...si mult! Nu stiu ce vei intelege si mai ales daca?? vei intelege ceva din toate gandurile mele....te iubesc, sa fie oare suficient??