Sa invat sa pierd!

Exista momente in care chiar esti nevoit sa stii sa pierzi si daca nu stii, trebuie sa inveti.... repede, nu de alta, dar situatia o impune,exista momente in care trebuie sa te dai la o parte pentru a face loc altcuiva , oricat de greu ti se pare, miscarea vine parca de la sine atunci cand stii ca ai pierdut.Un pas inapoi, te retragi si incerci sa privesti parca din afara... o sa fie altfel acum dupa ce am pierdut? ....nu... o vreme lumea ti se va parea schimbata. Ratacind iti vei cauta punctele de sprijin... considera un noroc daca le gasesti... amintirile? ..ce sa faci cu ele? unele te chinuie, altele te fac sa mergi incet mai departe.Le traiesti de atatea ori in minte, incat la un moment dat simti nevoia sa le dai drumul....sa se faca fum si sa se duca unde stiu ele ca le este locul.... apoi, le vrei inapoi pe alea frumoase....lucurile marunte care au contat atat de mult la un moment dat...Stii ca le ai cu tine si nimeni nu poate sa ti le ia...aici eu sunt stapana absoluta... eu decid cata vreme le mai port cu mine si tot eu stiu care este cel mai bun moment pentru ca ele sa devina numai amintiri....un sarut...un drum in noapte in care nimic si nimeni nu a mai contat. As fi putut atunci sa merg pana la capatul lumii, ca tot nu mi s-ar fi parut departe.Clipele cand m-a tinut in brate si eram sigura ca o face ca si cum nu vrea sa imi mai dea drumul....o privire...o vorba... pe toate astea le-am pierdut...mai am doar amintirea lor , din care voi pastra partea atat de frumoasa.... le voi inchide bine, sa nu stie nimeni ca mai sunt inca la mine. Dar vor fi mereu....fara intrebari, fara cautari, fara explicatii... doar amintiri frumoase.Si cand voi simti doar asta, se va numi ca am invatat sa pierd....sa pierd frumos, fara regrete !