Finalul, despartirea, eliberarea, un nou inceput…Am facut tot ce am putut in privinta iubirii. Cred…O lacrima curge incet in timp ce soptesc multumita ca pentru o perioada de timp am uitat singuratatea... Am pus in ea toata durerea, toate suferinta, toata nebunia, toate visele si inceputul unei eternitati. Odata cu lacrima asta razleata, imi picura si sange din suflet... se prelinge in cutia cu amintiri care or sa ma urmareasca toata viata! Stiu ca iubirea a murit, ca noaptea nu o sa mai fie aceeasi noapte cu luna plina,ca ochii pe care i-am sarutat de nenumarate ori,nu or sa-mi mai intre in carne prin intuneric ! Am gasit dezlegarea de suferinta,iubirea asta nu a fost niciodata vulgara, haina si grav partinitoare, focul pe care il naste indignarea s-a stins dinainte de a se aprinde. Toate iubirile iti cer sau iti fura cate o bucata din suflet si toate te duc intr-o infundatura din care, in ciuda a ceea ce se zice, exista cale de intoarcere,daca vrei ! Nu sunt mai saraca cu nimic si acelasi suflet mi-l port zi de zi cu mine.Mint daca spun ca nu mi-e dor de iubirea care iti da un sens si iti creste aripi, ca nu mi-e dor de iubirea care iti promite sa schimbe infatisarea lumii, de vraja, de nebunia,
de magia, de ploaia care poate sa nu ude doi oameni care s-au regasit, de pasii care te aduc aproape, de un chip, de mana care mangaia doi ochi albastri... mint daca spun ca inteleg mereu ca asa a vrut destinul crud, orb si neindurator ! Dar,zambesc... Stiu ca spun adevarul: iubirea nu a murit,chiar daca nu va mai reveni niciodata sub aceasta forma !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu