Strange feelings

Pentru prima data mi se intampla sa ma bucur ca timpul trece…cu toate ca senzatia prezenta este ca s-a oprit, ca nu trece suficient de rapid! Incep sa ma gandesc (??!) la ce ma inham, la ce ma asteapta si simt nevoia acuta de a discuta cu cineva de incredere…dar, cu cine? In jungla ce ma inconjoara, nu ma am decat pe mine…ma rog pe mine sa vad dincolo de sentimente, ma rog pe mine sa vad clar acum,in ultimul ceas, o parte din viitor! Imi implor constiinta sa ma ajute ( oare o mai am, nu am pierdut-o in lungile peregrinari spre TINE ?) Vino inapoi,te rog…uite,imi cer scuze daca am incetat sa te mai ascult,dar acum am nevoie de tine.Intoarce-te! A ta Castelana ratacita care nu te-a uitat niciodata…Si implorarea porneste din inima fiind stropita cu lacrimi…

Ieri,zi de Duminica,am primit vizita celor ce in curand vor fi dezamagiti de mine,cei pe care i-am iubit si m-au deceptionat! S-au starduit sa petrecem momente frumoase…insa in gandul meu erai doar TU…

Cand zorii zilei ne-au separat, plecand de langa mine, ai luat cu tine gandurile mele, m-ai luat pe mine!Nu-mi este necunoscuta starea…o cunosc atat de bine,imi este atat de familiara,face parte din starea mea de a fi,de a exista in zilele de weekend…weekendurile pe care nu ne putem permite a le petrece impreuna.

Cei langa care ar fi trebuit sa-mi duc in continuare zilele, au plecat asa cum au venit…nu au reusit a ma face sa renunt la nebunaticul gand : de a renunta la trecut, de a ma inhama la un viitor incert,invaluit in ceata…Am realizat ca ii iubesc prieteneste,fara patima care ma leaga de tine…pentru ei mi-au ramas doar sentimente seci fara consistenta,amicale si atat!