Mi-e dor de mine,mi-e dor de tine,mi-e dor de noi!

Pentru un scurt timp am hotarat sa nu mai spun nimic,sa nu-mi mai marturisesc gandurile,sa nu le mai fac afis...Prieteni,amici,cunostinte...cu totii ma pun la zid! Nu pot intelege de ce? cu totii au ajuns la inteligenta concluzie,ca este vorba doar de o poveste,de un moft,un capriciu,o dorinta? De ce nu inteleg cuvantul "iubire" sau "dor"? Pentru ca nu l-au cunoscut! De ce nu ma inteleg si nu se accepta situatia pur si simplu? De ce trebuie sa traiesc pentru "onorarea obligatiilor",pentru buna satisfacere a familiei...de ce trebuie sa traiesc pentru altii??? Cand voi trai pentru MINE ?? sau,voi apuca sa traiesc vreodata si pentru mine?
Ani multi,prea multi, am dansat la Balul Vietii asa cum mi s-a cantat,precum marioneta...nu am dat si nu am cerut "speciale"...acum,vreau sa renunt la masca si vreau sa dansez pe propria-mi melodie...vreau sa simt ritmul,sa simt muzica,sa vad,sa aud,sa miros...sa ma uit adanc in ochii partenerului de dans,sa ne lasam purtati de melodie in acelasi ritm,acelasi vechi si totusi mereu tanar "paso doblo"!
Contorizez clipele fara tine si pentru fiecare iti inchin un gand...amintirile si gandurile sunt averea mea, pe care o port cu mine oriunde si oricand! Uneori,trist,marturisesti ca simti uitarea asternandu-se ca un val de ceata densa intre noi! Nu Iubire...nu se cheama "uitare" este doar tacere...tacere si liniste,linistea prea cunoscuta, dinaintea furtunii...zilele trec ele cum trec,insa noptile sunt ingrozitoare si recunosc cu capul plecat,ca sunt grele fara tine.Vreau sa fiu unde simt ca trebuie sa fiu si mai ales langa cine vreau sa fiu...mi-e dor de mine,mi-e dor de tine,mi-e dor de noi!