Devenim ceea ce dispretuim??

Cand o inima a fost inghetata de durere, calea catre distrugere mai poate fi evitata sau este ceva predestinat? Vietile noastre urmeaza o cale foarte lunga si complexa, dar ce se intampla oare cand suntem fortati sa deviem de la cursul propriului destin? Toti purtam masti, iluzii pe care vrem sa le vada lumea, dar cand ne ascundem personalitatea adevarata fata de cei pe care ii iubim, ce pret vom plati pentru aceasta deceptie? Avem oare puterea sa modelam vietile sau suntem predestinati sa fim ce suntem? Daca destinul e scris deja pentru toti, a cui viata mai e reala? Oare amintirile ne definesc identitatea? Daca suntem doar o suma a experientelor, oare ce am ajunge daca brusc le-am pierde? Se spune ca adevarul si iubirea sunt mana in mana....dar oare, daca nevoia este suficient de mare, putem invata sa iubim o minciuna? Razboincii lumii au constatat deseori ca trebuie sa abandoneze valori de baza pentru a putea obtine victoria: pacea, bunatatea, onoarea, iubirea... pentru ca ele nu au semnficiatie pentru inamici! Asadar pentru a castiga, devenim ceea ce dispretuiam ... si dispretuim ce devenim???  Care este ultima linie de aparare? Cine are ultimul cuvant de spus???