Ce ne spunem atunci cand nu ne mai vorbim?

Sufletul expira si devine abur,gandurile se impusca pana devin tigari,sentimentele ard pana devin scrum... Imi curge inima pe la cusaturi iubite, imi curge inima si oricate maini as avea, oricate degete si vise, nu o pot cuprinde pe toata! Este atat de frig afara, inima mea curge si eu ma scurg in ea si din ea. Tacerile astea in care vorbim si nu ne spunem ceva, imi aprind tigara dupa tigara. Ti-as spune din nou "iubite" la modul ala turbat si plin de dor!! Ti-as spune iubite pana mi-ar sangera buzele peste cuvantul rostit! As da dracului cuvantul si as renunta macar pentru o clipa sa mai fiu om...Te-as trage in balta aia unde inima mea curge, te-as boteza, spala si probabil as sari dupa tine. Ce ne mai spunem iubite atunci cand nu ne mai vorbim? Vremea e tot vreme, oamenii raman tot oameni iar viata trece-vine-ramane doar viata si atat...doar viata si niciodata doar atat!!! Si imi este dor de tine iubite, un dor de ala demonic, genul de dor pentru care ingerii au cazut de sus in jos din rai in rai-iad. Spune-mi iubite..ce ne spunem atunci cand nu vorbim? Inimile curg pana se scurg, pierdem pe parcurs, pierdem parcurs si ne gatuim zilele cu tacerile astea in care nu vorbim tacand. Toti avem o viata de dus iubite. In cazul meu, nu ma duce pe unde as vrea eu sa o duc pe ea. Stii, gandind realist viata asta este o continua irosire. O irosim chiar si atunci cand o traim. Mereu trece, mereu vine, mereu ramane in urma. Si apar tacerile astea, taceri in care cuvintele mor...inainte de a fi rostite! Cand mor oameni, macar pentru o vreme mai poti gasi semnul unei crucii...cand mor cuvinte, oamenii nu se mai gasesc desi sunt unul langa celalalt iar cand imi mor mie cuvintele, inima mea curge...curge pe la cusaturi pana balteste taceri si gesturi... Nu am fost vreodata buna! Nu am fost vreodata rea!Nici macar defecta sau perfect functionala nu am fost vreodata! Cumva, de fiecare data am avut nevoie de oameni pe post de angrenaje. Cumva, oamenii au avut mereu nevoie de mine. Cumva oamenii din toata lumea, oamenii care sunt au avut mereu nevoie de tine. Si mi se aruncau in ochi iubite, cuvinte, harti,tigari, bani si toate cacaturile astea murdare pe care le imbracam dorind sa ajungem mai sus, mai curati, mai oameni, mai..fericiti.Nu sunt ideala iubite, nu sunt nici ce iti trebuie, nici macar ce nu iti trebuie nu sunt! Cumva, am fost mereu o simpla iluzie ticaloasa careia ii curge inima pe la cusaturi. Tu trebuia sa ai ata iubite, tu trebuia sa ai cutitul. Tu trebuia sa ma tai si sa ma cosi pana cand, din iluzia aia amarata, ne faceam amandoi ceva real. Spune-mi...ce ne spunem cand nu ne mai vorbim? Cuvintele imi raman in gat pana imi sparg pieptul, dorul face spume la gura si rupe lanturile alea de fier care leaga carnuri si suflet in vesnica fraza "dar cu mine cum ramane?" Eu stiu ca te iubesc si nu tac...Eu simt ca te iubesc dar tac...pentru ca nu mai am cuvinte, nu mai am nici macar punctuatia pentru ele. Cumva tacerea este cea mai simpla limba. Nu trebuie sa o inveti vorbind, pentru a o vorbi tacand. Si cand taci..si cand tac..dragostea este o curva ieftina care ne face sa nu ne meritam-meritam extrem de scump...Ce ne spunem atunci cand nu ne mai vorbim iubite? E voie sa iti spun despre farfuria mea ciobita care astepta sa mancam amandoi din ea? Cana cea mare de cafea si pe care TU o stii si din care beau cate jumatate de zi vrea sa te sarute. La modul ala parsiv si totusi alb-albastru, doua chei pentru doua yale asteapta locul lor in geanta ta. Sunt rele cheile astea, imi spun de fiecare data ca sunt in plus in sertarul ala prafuit...?? Ne spunem totul cand nu vorbim, dar tacerile noastre vorbesc aceeasi limba pe care doar amandoi o intelegem in tot si deloc... Si nu ti-as mai spune "iubite" cand nu ne mai vorbim. Plangem slabi cu lacrimi de ciment care nu se usuca si nu ne consolideaza pana la capat niciodata,renuntam la tot si la nimic, plecam, venim...si atat!Aruncam un val de cenusa peste cap, aruncam cenusa peste trecut si ne miram ca albul prezent este totusi cenusiu !!! Nu tacem nici atunci cand nu ne vorbim iubite...Sufletele nu au gura deci nu au cum ce sa taca!! Ele tac, ele ne vorbesc, cos, descos, aduc aproape si departe. Cand nu ne vorbim iubite ne spunem sufletul noua insine si sufletul de mila lui, ne raspunde spunand ca ne asculta. Stii ce iubite??..cand noi nu ne vorbim, sufletele noastre pleaca unul catre celalalt...de asta probabil din cand in cand trebuie sa vorbim tacand!! De asta cand te iubesc in tacere, inima mea bate tare si inima ta te bate pe tine. Uneori te bate chiar si pentru mine. Si nu stiu cine suntem noi cu adevarat iubite. Si nu stiu..si pana cand? Pana cand o sa simtim cine suntem, fara sa ne vorbim???