TU!

Sunt tot mai dese zilele in care imi doresc doar să stau lungită în pat, cu picioarele pe pereţi şi să trag dintr-un joint...si tot fumul care iese din el să mă ducă într-o altă lume, într-una în care să pot atinge iubirea, să o pot simţi, să o pot dărui fără să îmi mai fie teamă de dezamăgiri…si la fel de mult imi doresc sa zac întinsă pe gresia prăfuită şi să beau singură o sticlă de Jack Daniel’s...să mă simt ca într-un montagne russe, să mi se pară că împing pământul să nu vină peste mine şi că eu sunt sus pe un nor şi pluteeesc şi sunt fericită şi zbor cât mai sus...atât de sus încât nu mă poate atinge nimic! Tu ai rămas în urmă, nu ai putut ţine pasul cu mine...aproape că te-am uitat, aproape că nu te mai port in gând… îmi mai rămâne doar să te scot din suflet şi atunci voi fi împăcată cu mine însămi. Dar cum?!
Dacă ştiam că dragostea doare făceam o vrajă şi mă transformam într-o curvă...imi ofeream vaginul pe tavă oricărui necunoscut, zâmbeam oricărui jerpelit şi flirtam cu orice porc care vroia să îşi înşele iubita sau soţia, fiind nemulţumit că ea nu îi oferă în fiecare seară o bere şi o partidă sălbatică de sex…Mi-a spus cineva mai demult că omul cu bun simţ şi care iubeste are cel mai mult de suferit… la ce bun?! Nu mi-a intrat nimic in cap! Pentru mine, dragostea chiar exista şi mi-o imaginam altfel, chiar şi pe tine te vedeam altfel! Poate nu erai chiar un prinţ, dar erai bărbatul care ma facea (pe atunci) cea mai fericită fiinţă din întreg universul! TU trebuia să ai grijă de mine, să mă respecti, să asculti cand îti fac observaţie, să înţeleagi toanele mele, să mă iubesti, să mă accepti aşa cum sunt şi să nu mai vrea o alta... Cândva, cuvintele astea doua “te iubesc!” erau sfinte pentru mine… acum sunt doar vorbe în vânt, sunt doar o răcire inutilă a gurii. Doare! Parcă şi aerul doare la simpla ta amintire...sau fumul de la joint, e prea gros, iar pe buze mi-a curs ultima picatură de Jack?!..cât sa nu mă poate atinge nimic ??