Zambeste !

Te-ai prins in ochii mei,astepatand sa te descopar...m-am prins in inima ta astepatand sa ma iubesti...cata risipa de timp putem face uneori si nu realizam ca timpul nu se mai intoarce niciodata! In miez de nopate,dorul de tine,tese visuri cu trup de cuvinte nerostite...vreau sa le prind in haina visului inainte ca noaptea sa se destrame dar inima mea bate in ritmul secundelor si mainile in tremura...daca nu o sa reusesc? Cum o sa stii cat de mult te iubesc? Astazi nu am apucat sa vorbim dar pe aripile gandului,inainte de a inchide ochii si a ma lasa purtata de visul drag,iti trimit un sarut si vreau sa-mi promiti ca atunci cand iti va atinge fruntea,nu te vei incrunta...te vei lasa alintat,infasurat in dragostea sincera pe care am trimis-o impreuna cu el si-l vei lasa sa te ocroteasca...Poate vei zambi,poate nu...imbratisarea te va face sa tresari si vei simti caldura ce o emana trupul meu de dorul tau...asa,zambeste dragul meu....te iubesc!Zboara gandul meu catre tine de fiecare data cand ma aflu in camera trista si ma intreb de fiecare data: cum ai reusit sa te strecori in cele mai adanci colturi ale sufletului meu,ale gandurilor mele?Cand ai patruns dincolo de zidurile ridicate din temeri si ezitari? Cum de te-ai strecurat fara sa prind de seama si te-ai cuibarit pe vecie acolo?Cum ai reusit sa scrii povestea fara sfarsit care poarta numele tau? Ti-am deschis larg ferestrele sufletului pentru a nu te simti captiv....poate intr-o zi vei dori sa pleci...si,daca vei pleca? Ce va fi atunci cu mine? Nu,nu pot...stii ca te port cu mine in gandurile mele,visele si cuvintele mele...stii ca te port chiar si in taceri,in lacrimi planse,cu aripa franta...nu vreau sa te ratacesti si nu vreau sa te pierd!