The Destiny

Ma simt atat de ametita (si) de timpul care trece atit de repede iar granulele nisipului dun clepsidra se scurg,se scurg,se scurg continuu scotand la suprafata amintiri...Cu tine,am cele mai frumoase amintiri si cu tine am scris pagini de neuitat in cartea vietii ! Imi amintesc cum ne-am cunoscut dintr-o greseala,dintr-un joc...si nu m-am asteptat nicio clipa (atunci!) ca prietenia noastra sa dureze,sa se transforme intr-o iubire atat de apriga si placuta...
Uneori ma intreb de ce DESTNUL mi te-a adus in drum,de ce te-am cunoscut,de ce ne-am placut,de ce suntem atat de compatibili ?!! Sigur,asa a fost scris undeva sa fie,a fost ca o palma data,mie,care nu am crezut sau nu am vrut sa recunosc niciodata ca undeva exista acest DESTIN!Langa tine m-am descoperit pe mine,langa tine am fost EU,mi-ai incurajat izbucnirile copilaresti,pentru tine am renuntat la masca zilnica pe care o purtam atat de multi ! Impreuna am descoperit ce avem in comun,ce nu avem,ce putem corecta,ce si cat putem ierta si mai ales pana unde putem ierta...Iubesc chiar si certurile dintre noi iscate din prea multa iubire,le iubesc pentru ca atat de dulce era impacarea!!! Ai stiut cand si cat sa ierti,ai putut sa ma faci a-mi recunoaste pacatul dar mai ales,ai stiut cum sa ma faci a te ierta! Ai stiut sa te faci placut (desi te-am respins de foarte multe ori) te-am ignorat,te-am urat,am tipat si am plans...dar ai stiut sa ai mareu rabdare...ai avut incredere in mine si nu ai renuntat! Ne-am descoperit putin cite putin,am invatat amandoi sa pasim in acelasi ritm,sa ne iubim,sa ne bucuram de clipele frumoase,sa radem... nu stiu cand a trecut un an de existenta impreuna si ma gandesc mereu ca ne-am intalnit parca ieri!