Nu o data m-am intrebat, de ce te iubesc...si nu am gasit raspunsul potrivit! Poate pentru ca intr-o zi de sfarsit de Iarna,am permis Primarii sa ma invaluiasca cu magia inceputului,poate pentru ca am descoperit ca sufletele noastre sunt compatibile si nu numai ele...Nu ne-a fost greu sa ne apropiem,am venit unul catre celalalt de parca ne-am fi cunoscut de o vesnicie.Cand privirile ni s-au intalnit,ochii nostri au deschis ferestrele sufletului si drumul catre fiinta noastra,sufletele, s-au imbratisat si s-au intregit intr-un mod tainic si unic! Am stiut atunci,ca nimic nu este intamplator,am descoperit iubirea prin tine si totul in noi avea miros de Primavara....de inceput! Un nou inceput si pentru mine! Alaturi de tine,am facut primii pasi spre descoperitrea EU-lui...m-ai incurajat sa fiu asa cum sunt,am lasat masca perfectiunii de pe chipul rigid de atata falsitate,si am invatat sa fiu eu...am ras impreuna si am plans,am cantat si am dansat...am facut lucruri incredibile si de care acum imi este dor...mi-e dor de tine,mi-e dor de mine,mi-e dor sa rad in soare si sa alergam prin ploaie...iti aduci aminte?? Seara cand ne-am intors acasa si ploua torential? In acea seara m-ai invatat sa o iubesc,mi-ai aratat farmecul ploii si i-am descoperit frumusetea! Cred ca pentru tot ce mi-ai aratat ca exista si exista frumos,te iubesc...pentru tot amalgamul din care esti facut:iubire,furie,deznadejde,bucurie,fericire si pe care tu le traiesti la maxim,te iubesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu