Ma priveste linistit chipul reflectat in oglinda sufletului dar, nu tradeaza nimic din vulcanul ce mocneste in interior.Si simt cum la vederea acestei imagini totul incepe sa clocoteasca parca vrand sa erupa si sa stearga imaginea de calm si bine de pe chipul de portelan. Imi privesc ochii, singurii ce tradeaza calmul afisat, spectatori muti.Ma afund si mai mult inauntrul fiintei mele si simt cum totul incepe sa se cufunde in ceata si intuneric. Din cand in cand cuvinte si imagini trec pe langa mine, cuvinte de dor, de durere, cuvinte de dragoste, imagini din alte vremuri, imagini ale viitorului furat si imagini neclare ale unui prezent incert.Le pierd rapid din vedere, ele ratacindu-se mult prea usor in negura sufletului meu.Ciudat e ca nu simt frig, nu, sufletul nu mi-e inghetat, el arde, si odata cu el arde fiecare parte din mine. Te-am asteptat sa vii sa ma salvezi, am nevoie de tine sa ma ajuti sa lupt cu tristetea din suflet pentru ca singura nu o mai pot purta. Sunt aici si incerc sa-ti spun ceva.
Ma poti ajuta? De ce nu ma auzi? De ce nu ma ajuti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu