I used to roll the dice !

Obisnuiam sa am puterea...obisnuiam sa controlez lumea...obisnuiam sa simt frica in ochii inamicului meu... obisnuiam sa arunc zarurile. Tu-mi dadeai puterea sa fac toate astea! Te-am pierdut, iar acum, toate astea sunt de domeniul trecutului. Lumea nu mai e a mea, cum era atunci cand tu erai langa mine si ma tineai de mana. Zarurile nu se mai invart fara tine! Iar, cand ai plecat, ai lasat un gol inauntrul meu care nu se umple nici cu mancare, nici cu ciocolata, nici cu muzica, nici cu sampanie...Si stiu ca esti acolo si ma pandesti dar nu esti nicaieri de fapt! Te ascunzi in spatele unor persoane, ca o umbra. Nu te mai vad. Iar vocea ta se pierde in memoria mea cum stergem noi tabla cu buretele. Nu mai vad fluturasii zburand, vad doar stele cazand si pierdandu-se in adancul cerului. Fericirea a devenit un mit pentru mine, iar tristetea un drog cu care ma hranesc zilnic. Tot ce fac e sa-mi transform gandurile in litere. Dar nu-mi iese prea bine! Mi-e mult mai greu decat pare... Prietenii incearca sa m-ajute sa ma faca sa zambesc, dar nimeni, nimic, niciodata, nu te va putea inlocui pe tine si lucrurile pe care doar tu le faceai.
Daca vreodata vei simti nevoia sa vorbesti, voi fi aici sa te ascult. Si sa te strang in brate asa cum obisnuiam sa o fac. Mai tii minte???