Uneori,cand ma doare lipsa ta, cand ma chinuie dorul de tine, atunci, parca as putea sa scriu pagini intregi, suspinand si blestemandu-te, pentru ca te-ai nascut dar mai ales pentru ca ai aparut in viata mea... Mi-am pus aceleasi intrebari , de sute de ori, gasind de fiecare data raspunsuri diferite, in fiecare intrebare existand o multitudine de raspunsuri,ca si tine,o singura persoana cu o multitudine de fete! Nu a mai ramas NIMIC din ceea ce a fost candva...undeva...au mai ramas putine cuvinte, putine clipe si foarte putine sentimente...care se vor sfarsi sau uita si acestea la un moment dat. Pana atunci, raman cu visele, cu gandurile si cu ceea ce eu numesc ''esenta durerii''... adica din toate durerile, am extras cele mai dureroase clipe : privirea ta, sarutul acela, mesajele in care imi spuneai atat de putine lucruri, dar care le mai am ... si noptile pierdute... asteptand sa vi acasa,"acasa" pentru mine insemnand locul unde erai si tu!
Acum , privesc, astept, cred, vreau... dar nici un verb din cele enumerate nu-si au rostul! Niciunul nu vrea sa formeze o fraza! Raman toate simple cuvinte asternute in momentele in care as vrea sa te simt...Hm,simple ganduri, care distrug tot ceea ce ar putea fii frumos.... Inca o pagina scrisa pentru tine pe rabojul existentei mele...inca o lacrima lasata pe masa, inca un suspin pierdut...dar acelasi sentiment!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu