M-am intrebat de nenumarate ori: ce-i Fericirea ? dar Iubirea ?
A fost o vreme cand am crezut ca sunt fericita...ca sunt iubita...ca destinul crud incerca sa se revanseze si-mi ofera ceea ce mi-am dorit si la ce am visat! Da,doar am visat...M-a ametit pentru o vreme spunandu-mi cuvinte frumoase,m-a ademenit si am crezut sau am vrut sa cred, ca intr-adevar ma iubeste...! Nimic mai FALS ! Nu mi-a aratat decat ca exista cuvinte frumoase care sunt arme fatale cu doua taisuri...mi-a aratat ca da,exista cuvinte frumoase dar care pot ucide...nimic nu este mai dureros decat sa asisti la propria-ti moarte,clipa dupa clipa,zi dupa zi...nu te poti stinge brusc si gata! nu,te stingi cate putin cu fiecare zi de neamplinire si de amaraciune,cu fiecare weekend petrecut in singuratate astepatand NIMIC-ul ! Si pentru a fi mai convins ca raul este din plin oferit,iti mai arunca din cand in cand cate un "te iubesc" sau "MDDT"...te ridica cat mai sus,pe culmile Sperantei,ca de acolo sa-ti dea drumul in haul negru al deziluziilor! Imi doresc sa am puterea de a pune capat acestui balans,acestei etape atat de dure de dezumanizare...nu-mi mai doresc sa fiu fericita si nici macar iubita,nu-mi doresc decat sa pot incepe iar sa zambesc si sa ma bucur de fiecare zi...sa ma bucur de rasaritul soarelui fara tine,sa ma bucur de fiecare clipa ca traiesc...atat!
M-am intrebat adese ori : de ce trebuie sa iubim atat de mult persoane cu care nu putem fi...? si daca nu suntem facuti unul pentru celalalt,de ce ne-am mai intalnit ?? De ce a trebuit sa intri in viata mea si sa patrunzi atat de adanc in sufletul meu daca nu am fost aleasa inimii tale ? Imi amintesc de clipele petrecute impreuna,de acele zile in care TU erai TU si-mi vine sa mor de dorul lor...am revenit de dragul lor si fiecare zi a fost doar o incercare de a spera ca te voi redescoperi sau vei redeveni cel pe care-l stiu sau mai corect spus, stiam...ma voi impaca cu gandul ca pentru o scurta clipa,am trait amandoi acelasi vis, am trait o minunata poveste de care sa ne aducem aminte si care ca orice poveste,incepe cu "A fost candva,undeva..." A trecut o luna...o luna de suferinta,o luna in care fiecare lacrima ce a alunecat pe obrazul meu, a fost o picatura din dragostea enorma ce o port pentru tine...voi renunta la a mai plange si la a trai din amintiri...Cand nu voi mai fi "peretarul" tau,cand te vei culca singur intr-un pat mare si gol,cand te vei trezi in acelasi pat dar fara mine,poate ca atunci vei constientiza ce ai facut sau nu ai facut...cand voi pleca iti voi lasa in dar promisiunile pe care mi le-ai facut si nu le-ai respectat,iti voi lasa ca dar de pret toate clipele de singuratate,toate vorbele frumoase pe care le-ai spus,cuvinte "sablon" si care nu mai reprezinta nimic pentru mine acum...refuz sa impart locul de dormit cu un strain,refuz sa iau in brate un strain...si mai ales,refuz sa traiesc alaturi de un Strain !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu